w.

2 ani

2009-10-27T13:48:00.000-07:00

de cand sper,visez,iubesc,cad,ma ridic(i),sunt iubit,rad,traiesc,ma-ntristez ca apoi sa fiu mai fericit ca niciodata cand ma impac, 2 ani de cand nu mai exista eu, ci noi.

si e doar inceputul.

te iubesc!

Ill Bill - My Uncle

2009-09-03T13:34:00.000-07:00

Să-ţi bagi #"¤", ce tare e asta!

23+1

2009-08-25T03:35:00.000-07:00

Back, după o absenţă mai lungă. Deh, vacanţă, slalom în beaches printre bitches, mare, mare, mare şi iar mare (4 times this year), cine mai are timp de bloguri!? Eu nu.
Sau poateee...
Tocmai m-am întors, dar pe bune. Nu zic mai multe acum că trebuie să ies în oraş, mai scriu deseară.

PS: varianta din 2004 de la Enjoy the Silence e mai bună... imo.

Over...

2009-07-17T23:48:00.000-07:00

Au trecut 2, poate 3 zile de când m-am întors şi deja m-am săturat de imundul burg craiovean, plin de noxe, blocuri murdare şi tot ce NU este la mare. Dar cel mai rău e că acum gaşca s-a cam spart şi nici măcar oamenii din tabără nu mai sunt, şi e mult prea naşpa când trebuie să dai pe replay la trecut ca să mai simţi ceva. E trist că nu poţi interveni în trecut, nu poţi lua parte la acţiune. Da, sunt genul aici şi acum. Trecând peste, orice amintire, fie ea frumoasă sau urâtă, este ca o dramă în cazul în care nu poate fi într-un fel sau altul retrăită cu adevărat. Pentru că ţi-e dor de tot ce e frumos când nu mai e lângă tine.

Trebuia poate să povestesc câteva faze dar îl las pe Bogdan, trebuia să pun poze (şi poate pun câteva care mi-au plăcut mie) dar o las pe ea.

Vroiam să fac un articol ceva mai mare dar ultimul lucru din lume ar fi să-mi doresc acu să-mi dau seama cât de naşpa e acum prin contrast cu ce a fost acolo. La revedere, deocamdata!

Corvette. Red. (1)

2009-07-07T00:31:00.000-07:00

-E frumos apusul, iubite, dar hai sa-l fugarim, sa fie iar zi. Promit ca ne intoarcem din nou la apus dupa si stam toata noaptea la stele!

Ce faci cand nu exista "a fost" sau "va fi" ci doar este? Savurezi momentul. Ca atunci cand eram intinsi pe iarba, ametiti, privind cerul, botezand constelatii si facand introspectii, cand incerci sa o cunosti pe ea, totodata afland astfel mai multe despre tine. Cand totul e ireal, de la cerul prea plin de stele, la temperamentul ei versatil, alternand romanta cu strengaria intr-un mod mult prea fantastic. Este oare totul o iluzie, de la evenimentele in sine pana la atingerea mainilor, sarutul buzelor si confesiunile sincere?

Universul atunci, totul, parcul, stelele, marea, timpul pare cladit pentru noi. Dumnezeu ne iubeste, noi suntem singurii de pe Pamant. Nu e nicio masca, niciun teatru, doar noi.
Dar viata e ca o calatorie cu masina pe drumuri fara statii de benzina. Gonim impreuna prin efemer intr-un Corvette rosu, trecem prin viata repede, traim, dar timpul nu iarta. Gonim tanjind s-ajungem in Orasul Iubire, districtul Fericirii.

Timpul e scurt, mainile tremura aprehensiv pe volan, facem slalom printre accidente, dezastre, nefericiti care s-au impotmolit pe drum.

Kazi Ploae - Hoteluri pentru scriitori netrebnici

2009-07-03T11:46:00.000-07:00

Mă cheamă Kazi Ploae şi fumez multe jointuriiii

Jim (10)

2009-06-30T11:27:00.000-07:00

Nu ştia nimic, dar a fugit. Sirene de poliţie peste tot, toate îi sunau în cap greu, foarte. Când s-ajung-acasă în apartamentul lui murdar îl opreşte un vecin şi-i spune că e căutat de poliţie. Suspect pentru o crimă... pe care nici nu şi-o amintea. Părea calm, numai şuvoaiele de sânge de pe bluză şi transpiraţia de pe faţă trăda neliniştea firească într-un aşa infern.
Află adăpost în apartamentul unei foste prietene, plângându-şi soarta. Vede la TV chipul său aflat în urmărire generală, victima fiind prietenul ei, cea pe care o iubise.

Şi în seara aia a ucis şi sticla de Jim Beam!

Rap & Poetry

2009-06-30T11:14:00.001-07:00

Presupun că mulţi vor spune că e o asociere stupidă, că nu poţi să-l pui pe Puya alături de Bacovia etc. Dar plm, dacă asociaţi cuvântul "Puya" (care denumeşte un specimen cu microfonul în mână) cu rapul e normal să nu ai o părere bună despre rap în sine. Rapul este muzică, dar esenţa lui constă în versuri (adică exact ţesătura unei poezii), iar deşi multe melodii de prin ograda hip-hop-ului sunt jeguri în comparaţie cu poeme cunoscute, nu putem nega că sunt câteva piese grele care în lirica lor extaordinară ating valoarea artistică a unei poezii veritabile. Practic, concepi versurile, le salvezi pe-un fişier audio în loc de-o hârtie, alături de-o coloană sonoră potrivită şi obţii aceeaşi poezie, transmisă prin boxe. De ce şi-ar pierde din valoarea ei ca operă de artă?

Recomand: Keri - The Beat Bandit (2009), CIA - Radio (coming soon, can't wait, cele 2 piese scoase deja sunt prea.. :x), Guess Who - Probe Audio, Kazi Ploae - Gorgone, CTC - Dificultăţi Tehnice, Cedry2k - Alchimia Veninului.

And that's all for now.

Ps: ăştia nerăbători cu pozele de la ziua mea mai aşteptaţi până maine să scriu un post şi să fac câteva colaje cu pozele.

Cărţile pe faţă

2009-06-26T03:07:00.000-07:00

Acuma sincer, iniţial blogul ăsta a fost făcut ca să păcălesc câteva persoane. Nu sunt rockerul George din micul Paris cu părinţii divorţaţi şi n-am nicio surioară Alexia. Păcat! Dar asta nu înseamnă că totul e un căcat şi că o să renunţ la blog. George e un alter-ego, un personaj creat din propria imaginaţie, genul de om care răzbate în ciuda greutăţilor, tipul ăla cu o carismă aparte.

Acu ţin să-mi cer scuze anumitor persoane pe care le-am minţit (n-am făcut-o din răutate, nici pentru amuzamentul meu, am luat-o ca pe un exerciţiu de persuasiune): Unravel, Nix şi într-o oarecare măsură Oa-na.

Dar n-o să renunţ la acest George, tipul ăsta care cică a scris aici. Va mai scrie (ca şi cum aş avea două personalităţi, which is a little sick, I guess). Mă voi folosi ca să evadez uneori din această viaţă imperfectă, uneori patetică, pentru a pătrunde în universul în care mă simt puternic.

În cazul în care nu scriu în van şi sunt persoane care citesc asta, sunt www.cityindust.wordpress.com . Dar prefer să scriu aici, am observat că mă prinde locul :)
Au revoir deocamdată!
Ps: Special thanks to Deiuţ (pentru că m-ai convins să scriu şi m-ai inspirat).

Jack (1)

2009-06-24T12:43:00.000-07:00

S-a trezit îndată ce a simţit ploaia pe piele, deschizând pleoapele grele, cu un gust ciudat de vomă şi Jack în gură, pe o stradă lăturalnică a Micului Paris şi e trist că nu ştia ce făcea acolo sau ce făcuse toată seara trecută. I se păreau stridente sunetele maşinilor, autobuzelor care goneau pe străzile alăturate. Defapt, mergeau chiar normal, dar clipa mereu se resimte diferit faţă de cum am vrea, ca percepţie temporală. Când să se ridice, splina îl omora, şi mai observă o baltă de sânge, cea în care dormise toată noaptea. Dar nu avea nicio rană deschisă... în afară de cea din suflet, cauzată de femeia ce-l rănise. Confuz!

Şi sirenele strigau crima...

Bucharest Is Also Gay

2009-06-22T04:57:00.000-07:00

Ăsta e mai cu nervi. Azi-dimineaţă am ajuns înapoi, "savurând" ospitalitatea propriului oraş încă din tren, unde alţi bucureşteni ţărani îşi manifestau cultura zdrobitoare. Soră-mea dormea, iar eu citeam Enigma Otiliei, când un virgin mental cu tricou roz face la mine: "Uite bă la ăsta, ce faci roacăre?"
- Citesc mă, vrei să te-nvăţ?
Şi-atunci râse tot vagonul. Oficial mă foarte-căcasem pe el, simplu şi direct. Dar cum noi, bucureştenii, nu ne lăsăm aşa uşor, începu să-njure şi să ameninţe în van. Serios acuma, toate puţele de 15 ani sunt verişori ai nu-ştiu-cărui-wannabe-şmecher!?
Mergând spre casă, pe jos, cu tot cu bagaje (I was oficially broke!) şi cu sisu' după mine, vorbind de una-alta, privind tag-urile lui Erps, făcându-mi loc printre ţigănci grase cu replici gen vezi pă unde mergi!!, văzui o scenă, again, tipică capitalei. Într-o curte era o ţigăncuşă cu copilul ei în braţe, când soţul ei vine şi îi dă una, făcând-o să-şi scape copilul. Dar nu-i păsa, pur şi simplu o lovea în continuare, atât de tare încât îţi dădea fiori zgomotul de dinţi trosnind şi carne plesnită. Trist...
Şi-apoi când în sfârşit am ajuns în faţa blocului îi dădui 2 capace unui ţigănuş care-o-njură pe-a mea soră. Acuma serios chiar trebuie să mă cobor la brutalitatea unui rechin în oceanul ăsta de căcat? Nu putem fi fiinţe inteligente ca delfinii? De ce pula mea toţi aproape-masculii stau în turmă şi cârtesc de fiecare dată când cineva superior din punct de vedere intelectual lor le trece prin faţă, şi de ce toate fufele sunt proaste ca noaptea şi lasă dâre de machiaj topit de la soare pe şosea? În schimb eu - 3 luni de şcoală de corecţie într-a 8a pentru o chestie pe care nici n-am făcut-o, plus o pată urâtă pe CV. Uneori îmi vine să-i fac să slăbească pe fiecare câte 21 de grame, ca să le arăt că şi eu pot să fiu rău...

Echilibru

2009-06-18T09:45:00.000-07:00

Aveam un prieten care diviniza filmul Matrix, considerând că e cel mai bun film al tuturor timpurilor. Nu sunt atat de entuziasmat ca el în asftel de afirmaţii, dar oricum filmul are nişte merite deosebite întrucât ilustrează teme filosofice, politice, religioase printre care se numără ideea manipulării (ilustrată prin alegoria: roboţi care menţin oamenii conectaţi la Matrix, generând o iluzie similară cu o viaţă normală / situaţia din viaţa reală, modul în care suntem prinşi în Matrixul impozitelor, manipulărilor, conspiraţiilor etc.), întrebarea ce dăinuie de secole " To be or not to be", înlocuită prin dilema "Blue pill / Red pill" etc.
Ah, şi uitasem, acest articol nu este reviewul unui film, ci doar analiza a două motive din film, prezente în multe alte opere şi poate, în viaţa reală.
Motivul deciziei între două idei total opuse poate fi interpretat într-un bilion de feluri. În film pilula roşie era cea care îi permitea eroului să afle adevărul despre lumea în care trăieşte, cea care îl obliga să renunţe la viaţa pe care o ştia pentru a fi deconectat de la Matrix, cea care nu îi aducea neapărat împlinire, ci doar purul adevăr. Cea albastră îi permitea să-şi continue viaţa într-un mod indiferent. Practic alesul (aici şi motiv religios, Neo era un fel de Jesus!) trebuia să aleagă între adevăr şi indiferenţă. 1 sau 0. [ quote remarcabil: "In a world of 1s and 0s...are you a zero, or The One?" ]. (asta e puţin off-topic: dacă ar fi să ai o relaţie aparent perfectă, dar ea / el te-ar înşela în fiecare săptămână, ai prefera să ştii adevărul şi să te desparţi de ea, sau să nu afli niciodată şi să trăieşti relaţia perfectă? Ignorance is a bliss / All for the truth ).
În Matrix mai e o posibilă semnificaţie: toată lumea înconjurătoare poate fi exprimată, generată, în 0 şi 1 (computers...) . Altfel spus, orice lucru ori este, ori nu este (funcţia caracteristică, basic maths). Astfel pilula roşie poate fi asociată cu 1, iar pilula albastră cu 0, pentru că vieţile noastre sunt constituite dintr-o grămadă de situaţii în care trebuie să adoptăm una din cele 2 atitudini, indiferenţă sau adevăr, în anumite proporţii.

Şi în Hamlet aceeaşi epică indecizie, reformulată: To be or not to be.

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea.
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi si prăştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o arma tu să curmi al
Restristilor noian? Să mori, să dormi...
Nimic mai mult. Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte. E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit. Să mori, să dormi.

Să dormi, dar cine ştie? Să visezi!
Aici e greul! Căci in somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poţi visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung. Cine-ar mai sta
Să rabde biciul si dispreţul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mărtăşite,
Trufia stăpânirii si-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher? Cine şi-ar mai duce
Povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Şi-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncina voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Ast gând pe toţi ne face-a fi mişei.

Aici e o cu totul altă poveste însă, având sensul de: To live or not to live. Să ai curajul să-ţi curmi viaţa sau curajul să o înfrunţi? Eu niciodata nu aş opta pentru prima variantă, sunt o persoană credincioasă. Mereu merg înainte, fie că e împotriva sau contra curentului.

Mie totuşi celebra replică din actul 3 din Hamlet, luată independentă de text, judecând după prima senzaţie pe care ţi-o dă când o citeşti sau auzi, îmi sugerază practic că pornind de la a avea sau a nu avea o anumită caracteristică, orice lucru poate fi definit concret. Poate că ar părea o aberaţie totală, sper totuşi că cineva care ştie cât de cât info îmi va da dreptate. Acest lucru nu e valabil numai pentru ceva palpabil.. ci şi pentru sentimente probabil.

2009-06-18T02:57:00.000-07:00

Azi mă simt ca un rege (nu în sensul manelistic), ca un stăpân, ca un zeu. Ca şi cum toată lumea ar fi a mea. Fusăi pe stradă (reminiscenţe ale rădăcinii mele olteneşti, perfectul simplu), levitând prin caniculă şi emanând atâta putere.
De unde starea asta de spirit? Nu voi ştii niciodată. Sunt o persoană foarte schimbătoare, ca o balanţă sticată. Parcă aş fi o problemă greşită, cu prea multe variabile, cu o infinitate de soluţii şi yet, niciuna concludentă.

Sunt oarecum entuziasmat de ideea că voi veni în Craiova peste 2 zile. Şi abea aştept să finalizez 2 posturi pe care le public azi şi respectiv mâine. Stay tuned, my inexistent readers.

ps scuze pentru cititorii mei existenti ca nu m-am tinut de promisiune in ceea ce priveste cele 2 posturi dar l-am descoperit pe shakespeare si de cateva zile sunt DAZZLED. nu banuiam ca ceva scris acum destule secole m-ar putea capta asa:D

Replici.

2009-06-15T23:26:00.000-07:00

Pierduţi prin parc, pe un drum mai lăturalnic. Pierduţi în plăcere, nu vroiam să găsim o cale să ieşim. Eram noi, cei care cu un an în urmă ne rugam împreună în parc. Aceiaşi noi, care acum ne sărutam şi jucam pervers pe iarba moale... sau pe scoarţa aspră a copacului.

Poetul:
Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea -
Iubita mea.

Se depărtă un pic, ca să vadă dacă e cineva în jur, cineva ce ne-ar putea vedea. Pluti mlădios, lăsând să se vadă o parte din fund când privi drumul să se-asigure că suntem singuri. Şi veni din nou în braţele mele, sărutându-mă pe gât.

Iubita:
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu -
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sânt regină,
Eu sunt un haos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu eşti un cânt.

Şi i-am şoptit planuri şi vise şi complimente. Şi mi-a răspuns cu vise, planuri şi complimente. Dar puţin, căci trăiam momentul. Şi-am forţat mâna lui Cronos şi-am oprit timpul. Dar nu pentru totdeauna. Şi-am forţat mâna Afroditei şi ne-am înecat în dragoste. Şi totul pentru o singură clipă.

Poetul:

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc -
Şi te iubesc!

Dar Afro s-a răzbunat, la fel şi Cronos... şi-acum dragostea e pierdută de mult timp.

Iubita:
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet -
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu -
E tot al tău.

(poezia: Mihai Eminescu, Replici)

Craiova Is Gay

2009-06-15T11:52:00.000-07:00

E cald, soare, de aici poate şi iritarea asta pe care-o pun în scris. Defapt nu e iritare, doar constatări obiective ale oraşului ăstuia de care m-am săturat. Adică toţi, dar toţi puştii, bărbaţii, masculii, băieţii au devenit gay (vestimentar şi nu numai), aranjându-se mult mai mult decât fetele. Adică sincer vorbind, nu ar trebui să stea în firea bărbatului să stea o jumătate de oră în oglindă, să-şi cumpere haine roz, să poarte cercei, să se epileze pe picioare şi pe mâini, să se penseze şi să le pese efectiv de toate astea.

Dar să privim şi părţile bune ale oraşului: a început să arate oarecum ca o capitală europeană (centrul e chiar foarte frumos). Stăteam zilele trecute cu un prieten şi atmosfera părea oarecum chill, oraşul era în stil occidental. Lângă fântâni erau cântăreţi la vioară, pe străzi umblau nişte mimi care alergau funny şi distrau lumea, terasele sunt foarte amenajate, cu copăcei, palmieri iar magazinele Nike, Kenvelo, Top Sport par foarte bune pentru zona respectivă. Şi farmecului occidental pe care l-a adus primarul i se adaugă şi cel tipic zonei: oameni veseli pe la terase, copii, porumbei hrăniţi de copii, puştii care sperie porumbeii hrăniţi de copii, bătrânele care se oftică pe puştii care sperie porumbeii hrăniţi de copii, bătrânei care liniştesc bătrânelele iritate de puştii care sperie porumbeii hrăniţi de copii, cititorii de bloggeri care citesc despre bătrâneii ce liniştesc bătrânelele ofticate de puştii care sperie porumbeii hrăniţi de copii and soooo fucking on. (damn, nu mă suport).

În fine febra asta electorală m-a cam iritat, bine că s-a terminat odată. Deja mi-au ajuns sutele de polemici ale bătrâneilor care liniştesc bătrânelele (...) [seriously now:)) ] legate de EBA (fucking whore, ca şi ta-su), Vadim, pula, liberalism, socialism, politicianism, shit. Dacă aş fi putut să votez (câteva luni şi fac 18) aş fi votat cu PNŢCD-ul (Miluţ pare a fi un om chiar onest si capabil) sau cu PNL-ul (don't fucking ask why, pur si simplu îmi place gândirea liberală, cea teoretică).

Hopefully, mă voi întoarce cu poze (instantanee) cu copii, puştii, bătrânelele, bătrâneii, porumbeii, "porumbeii" care se ling romantic (sunt bolnav), orice ar putea surprinde atmosfera oltenească. Până atunci, marş de pe blog! Seriously, fuck you!

Primul strigăt

2009-06-14T04:22:00.000-07:00

Sunt o exagerare, o ură acidă, un "eu" care nu prea permite niciun "tu" lângă. Un goth cinic care scuipă orice regulă şi nu-nţelege normalul, pe care îl iubiţi dar nici măcar nu-l puteţi defini. Un lup singuratic, care, deşi alfa, părăseşte haita şi omoară turma, orice turmă. Sunt puiul de vultur care învaţă să zboare şi să vâneze. Nu scriu pentru prieteni sau trafic, ci pentru mine. Sunt o exagerare a unui gând de-a alege pilula roşie.

Poate banal în exterior*, aici** sfidez normalul. Prins fizic într-un burg, un urban pervers, dar cu gândul departe. Conştiinţa mea e o alcoolică ce zace şi uită să-şi facă treaba.
Profet stricat.
___________________
exterior = lumea reală sau aparenţa
aici = blogul, internetul sau gândul lisergic. lumea prin ochii mei

post scriptum: nu te aştepta la nimic, niciodată. dacă aş fi un cuvânt aş fi o insultă gravă