si e doar inceputul.
te iubesc!
marți, 27 octombrie 2009
2 ani
de cand sper,visez,iubesc,cad,ma ridic(i),sunt iubit,rad,traiesc,ma-ntristez ca apoi sa fiu mai fericit ca niciodata cand ma impac, 2 ani de cand nu mai exista eu, ci noi.
joi, 3 septembrie 2009
marți, 25 august 2009
23+1
Back, după o absenţă mai lungă. Deh, vacanţă, slalom în beaches printre bitches, mare, mare, mare şi iar mare (4 times this year), cine mai are timp de bloguri!? Eu nu.
Sau poateee...
Tocmai m-am întors, dar pe bune. Nu zic mai multe acum că trebuie să ies în oraş, mai scriu deseară.
PS: varianta din 2004 de la Enjoy the Silence e mai bună... imo.
Sau poateee...
Tocmai m-am întors, dar pe bune. Nu zic mai multe acum că trebuie să ies în oraş, mai scriu deseară.
PS: varianta din 2004 de la Enjoy the Silence e mai bună... imo.
vineri, 17 iulie 2009
Over...
Au trecut 2, poate 3 zile de când m-am întors şi deja m-am săturat de imundul burg craiovean, plin de noxe, blocuri murdare şi tot ce NU este la mare. Dar cel mai rău e că acum gaşca s-a cam spart şi nici măcar oamenii din tabără nu mai sunt, şi e mult prea naşpa când trebuie să dai pe replay la trecut ca să mai simţi ceva. E trist că nu poţi interveni în trecut, nu poţi lua parte la acţiune. Da, sunt genul aici şi acum. Trecând peste, orice amintire, fie ea frumoasă sau urâtă, este ca o dramă în cazul în care nu poate fi într-un fel sau altul retrăită cu adevărat. Pentru că ţi-e dor de tot ce e frumos când nu mai e lângă tine.
Trebuia poate să povestesc câteva faze dar îl las pe Bogdan, trebuia să pun poze (şi poate pun câteva care mi-au plăcut mie) dar o las pe ea.
Vroiam să fac un articol ceva mai mare dar ultimul lucru din lume ar fi să-mi doresc acu să-mi dau seama cât de naşpa e acum prin contrast cu ce a fost acolo. La revedere, deocamdata!
Trebuia poate să povestesc câteva faze dar îl las pe Bogdan, trebuia să pun poze (şi poate pun câteva care mi-au plăcut mie) dar o las pe ea.
Vroiam să fac un articol ceva mai mare dar ultimul lucru din lume ar fi să-mi doresc acu să-mi dau seama cât de naşpa e acum prin contrast cu ce a fost acolo. La revedere, deocamdata!
marți, 7 iulie 2009
Corvette. Red. (1)
-E frumos apusul, iubite, dar hai sa-l fugarim, sa fie iar zi. Promit ca ne intoarcem din nou la apus dupa si stam toata noaptea la stele!
Ce faci cand nu exista "a fost" sau "va fi" ci doar este? Savurezi momentul. Ca atunci cand eram intinsi pe iarba, ametiti, privind cerul, botezand constelatii si facand introspectii, cand incerci sa o cunosti pe ea, totodata afland astfel mai multe despre tine. Cand totul e ireal, de la cerul prea plin de stele, la temperamentul ei versatil, alternand romanta cu strengaria intr-un mod mult prea fantastic. Este oare totul o iluzie, de la evenimentele in sine pana la atingerea mainilor, sarutul buzelor si confesiunile sincere?
Universul atunci, totul, parcul, stelele, marea, timpul pare cladit pentru noi. Dumnezeu ne iubeste, noi suntem singurii de pe Pamant. Nu e nicio masca, niciun teatru, doar noi.
Dar viata e ca o calatorie cu masina pe drumuri fara statii de benzina. Gonim impreuna prin efemer intr-un Corvette rosu, trecem prin viata repede, traim, dar timpul nu iarta. Gonim tanjind s-ajungem in Orasul Iubire, districtul Fericirii.
Timpul e scurt, mainile tremura aprehensiv pe volan, facem slalom printre accidente, dezastre, nefericiti care s-au impotmolit pe drum.
Ce faci cand nu exista "a fost" sau "va fi" ci doar este? Savurezi momentul. Ca atunci cand eram intinsi pe iarba, ametiti, privind cerul, botezand constelatii si facand introspectii, cand incerci sa o cunosti pe ea, totodata afland astfel mai multe despre tine. Cand totul e ireal, de la cerul prea plin de stele, la temperamentul ei versatil, alternand romanta cu strengaria intr-un mod mult prea fantastic. Este oare totul o iluzie, de la evenimentele in sine pana la atingerea mainilor, sarutul buzelor si confesiunile sincere?
Universul atunci, totul, parcul, stelele, marea, timpul pare cladit pentru noi. Dumnezeu ne iubeste, noi suntem singurii de pe Pamant. Nu e nicio masca, niciun teatru, doar noi.
Dar viata e ca o calatorie cu masina pe drumuri fara statii de benzina. Gonim impreuna prin efemer intr-un Corvette rosu, trecem prin viata repede, traim, dar timpul nu iarta. Gonim tanjind s-ajungem in Orasul Iubire, districtul Fericirii.
Timpul e scurt, mainile tremura aprehensiv pe volan, facem slalom printre accidente, dezastre, nefericiti care s-au impotmolit pe drum.
vineri, 3 iulie 2009
marți, 30 iunie 2009
Jim (10)
Nu ştia nimic, dar a fugit. Sirene de poliţie peste tot, toate îi sunau în cap greu, foarte. Când s-ajung-acasă în apartamentul lui murdar îl opreşte un vecin şi-i spune că e căutat de poliţie. Suspect pentru o crimă... pe care nici nu şi-o amintea. Părea calm, numai şuvoaiele de sânge de pe bluză şi transpiraţia de pe faţă trăda neliniştea firească într-un aşa infern.
Află adăpost în apartamentul unei foste prietene, plângându-şi soarta. Vede la TV chipul său aflat în urmărire generală, victima fiind prietenul ei, cea pe care o iubise.
Şi în seara aia a ucis şi sticla de Jim Beam!
Află adăpost în apartamentul unei foste prietene, plângându-şi soarta. Vede la TV chipul său aflat în urmărire generală, victima fiind prietenul ei, cea pe care o iubise.
Şi în seara aia a ucis şi sticla de Jim Beam!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
