Corvette. Red. (1)

-E frumos apusul, iubite, dar hai sa-l fugarim, sa fie iar zi. Promit ca ne intoarcem din nou la apus dupa si stam toata noaptea la stele!

Ce faci cand nu exista "a fost" sau "va fi" ci doar este? Savurezi momentul. Ca atunci cand eram intinsi pe iarba, ametiti, privind cerul, botezand constelatii si facand introspectii, cand incerci sa o cunosti pe ea, totodata afland astfel mai multe despre tine. Cand totul e ireal, de la cerul prea plin de stele, la temperamentul ei versatil, alternand romanta cu strengaria intr-un mod mult prea fantastic. Este oare totul o iluzie, de la evenimentele in sine pana la atingerea mainilor, sarutul buzelor si confesiunile sincere?

Universul atunci, totul, parcul, stelele, marea, timpul pare cladit pentru noi. Dumnezeu ne iubeste, noi suntem singurii de pe Pamant. Nu e nicio masca, niciun teatru, doar noi.
Dar viata e ca o calatorie cu masina pe drumuri fara statii de benzina. Gonim impreuna prin efemer intr-un Corvette rosu, trecem prin viata repede, traim, dar timpul nu iarta. Gonim tanjind s-ajungem in Orasul Iubire, districtul Fericirii.

Timpul e scurt, mainile tremura aprehensiv pe volan, facem slalom printre accidente, dezastre, nefericiti care s-au impotmolit pe drum.