Over...

Au trecut 2, poate 3 zile de când m-am întors şi deja m-am săturat de imundul burg craiovean, plin de noxe, blocuri murdare şi tot ce NU este la mare. Dar cel mai rău e că acum gaşca s-a cam spart şi nici măcar oamenii din tabără nu mai sunt, şi e mult prea naşpa când trebuie să dai pe replay la trecut ca să mai simţi ceva. E trist că nu poţi interveni în trecut, nu poţi lua parte la acţiune. Da, sunt genul aici şi acum. Trecând peste, orice amintire, fie ea frumoasă sau urâtă, este ca o dramă în cazul în care nu poate fi într-un fel sau altul retrăită cu adevărat. Pentru că ţi-e dor de tot ce e frumos când nu mai e lângă tine.

Trebuia poate să povestesc câteva faze dar îl las pe Bogdan, trebuia să pun poze (şi poate pun câteva care mi-au plăcut mie) dar o las pe ea.

Vroiam să fac un articol ceva mai mare dar ultimul lucru din lume ar fi să-mi doresc acu să-mi dau seama cât de naşpa e acum prin contrast cu ce a fost acolo. La revedere, deocamdata!