joi, 18 iunie 2009


Azi mă simt ca un rege (nu în sensul manelistic), ca un stăpân, ca un zeu. Ca şi cum toată lumea ar fi a mea. Fusăi pe stradă (reminiscenţe ale rădăcinii mele olteneşti, perfectul simplu), levitând prin caniculă şi emanând atâta putere.
De unde starea asta de spirit? Nu voi ştii niciodată. Sunt o persoană foarte schimbătoare, ca o balanţă sticată. Parcă aş fi o problemă greşită, cu prea multe variabile, cu o infinitate de soluţii şi yet, niciuna concludentă.

Sunt oarecum entuziasmat de ideea că voi veni în Craiova peste 2 zile. Şi abea aştept să finalizez 2 posturi pe care le public azi şi respectiv mâine. Stay tuned, my inexistent readers.

ps scuze pentru cititorii mei existenti ca nu m-am tinut de promisiune in ceea ce priveste cele 2 posturi dar l-am descoperit pe shakespeare si de cateva zile sunt DAZZLED. nu banuiam ca ceva scris acum destule secole m-ar putea capta asa:D



5 comentarii:

  1. Am o slabiciune pt. perfectu' simplu al oltenilor, e adorabil :))

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce ne faci inexistenti:))?

    Si mie imi place sa folosesc perfectu' simplu,chiar daca nu e recomandat. Ne diferentiaza de ceialalti, la naiba, suntem olteni..

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru ca atunci cand am scris postul nu banuiam ca exista persoane care sa-mi citeasca aberatiile.

    RăspundețiȘtergere