Echilibru

Aveam un prieten care diviniza filmul Matrix, considerând că e cel mai bun film al tuturor timpurilor. Nu sunt atat de entuziasmat ca el în asftel de afirmaţii, dar oricum filmul are nişte merite deosebite întrucât ilustrează teme filosofice, politice, religioase printre care se numără ideea manipulării (ilustrată prin alegoria: roboţi care menţin oamenii conectaţi la Matrix, generând o iluzie similară cu o viaţă normală / situaţia din viaţa reală, modul în care suntem prinşi în Matrixul impozitelor, manipulărilor, conspiraţiilor etc.), întrebarea ce dăinuie de secole " To be or not to be", înlocuită prin dilema "Blue pill / Red pill" etc.
Ah, şi uitasem, acest articol nu este reviewul unui film, ci doar analiza a două motive din film, prezente în multe alte opere şi poate, în viaţa reală.
Motivul deciziei între două idei total opuse poate fi interpretat într-un bilion de feluri. În film pilula roşie era cea care îi permitea eroului să afle adevărul despre lumea în care trăieşte, cea care îl obliga să renunţe la viaţa pe care o ştia pentru a fi deconectat de la Matrix, cea care nu îi aducea neapărat împlinire, ci doar purul adevăr. Cea albastră îi permitea să-şi continue viaţa într-un mod indiferent. Practic alesul (aici şi motiv religios, Neo era un fel de Jesus!) trebuia să aleagă între adevăr şi indiferenţă. 1 sau 0. [ quote remarcabil: "In a world of 1s and 0s...are you a zero, or The One?" ]. (asta e puţin off-topic: dacă ar fi să ai o relaţie aparent perfectă, dar ea / el te-ar înşela în fiecare săptămână, ai prefera să ştii adevărul şi să te desparţi de ea, sau să nu afli niciodată şi să trăieşti relaţia perfectă? Ignorance is a bliss / All for the truth ).
În Matrix mai e o posibilă semnificaţie: toată lumea înconjurătoare poate fi exprimată, generată, în 0 şi 1 (computers...) . Altfel spus, orice lucru ori este, ori nu este (funcţia caracteristică, basic maths). Astfel pilula roşie poate fi asociată cu 1, iar pilula albastră cu 0, pentru că vieţile noastre sunt constituite dintr-o grămadă de situaţii în care trebuie să adoptăm una din cele 2 atitudini, indiferenţă sau adevăr, în anumite proporţii.

Şi în Hamlet aceeaşi epică indecizie, reformulată: To be or not to be.

A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea.
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi si prăştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o arma tu să curmi al
Restristilor noian? Să mori, să dormi...
Nimic mai mult. Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte. E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit. Să mori, să dormi.

Să dormi, dar cine ştie? Să visezi!
Aici e greul! Căci in somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poţi visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung. Cine-ar mai sta
Să rabde biciul si dispreţul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mărtăşite,
Trufia stăpânirii si-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher? Cine şi-ar mai duce
Povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Şi-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncina voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Ast gând pe toţi ne face-a fi mişei.

Aici e o cu totul altă poveste însă, având sensul de: To live or not to live. Să ai curajul să-ţi curmi viaţa sau curajul să o înfrunţi? Eu niciodata nu aş opta pentru prima variantă, sunt o persoană credincioasă. Mereu merg înainte, fie că e împotriva sau contra curentului.

Mie totuşi celebra replică din actul 3 din Hamlet, luată independentă de text, judecând după prima senzaţie pe care ţi-o dă când o citeşti sau auzi, îmi sugerază practic că pornind de la a avea sau a nu avea o anumită caracteristică, orice lucru poate fi definit concret. Poate că ar părea o aberaţie totală, sper totuşi că cineva care ştie cât de cât info îmi va da dreptate. Acest lucru nu e valabil numai pentru ceva palpabil.. ci şi pentru sentimente probabil.