Bucharest Is Also Gay

Ăsta e mai cu nervi. Azi-dimineaţă am ajuns înapoi, "savurând" ospitalitatea propriului oraş încă din tren, unde alţi bucureşteni ţărani îşi manifestau cultura zdrobitoare. Soră-mea dormea, iar eu citeam Enigma Otiliei, când un virgin mental cu tricou roz face la mine: "Uite bă la ăsta, ce faci roacăre?"
- Citesc mă, vrei să te-nvăţ?
Şi-atunci râse tot vagonul. Oficial mă foarte-căcasem pe el, simplu şi direct. Dar cum noi, bucureştenii, nu ne lăsăm aşa uşor, începu să-njure şi să ameninţe în van. Serios acuma, toate puţele de 15 ani sunt verişori ai nu-ştiu-cărui-wannabe-şmecher!?
Mergând spre casă, pe jos, cu tot cu bagaje (I was oficially broke!) şi cu sisu' după mine, vorbind de una-alta, privind tag-urile lui Erps, făcându-mi loc printre ţigănci grase cu replici gen vezi pă unde mergi!!, văzui o scenă, again, tipică capitalei. Într-o curte era o ţigăncuşă cu copilul ei în braţe, când soţul ei vine şi îi dă una, făcând-o să-şi scape copilul. Dar nu-i păsa, pur şi simplu o lovea în continuare, atât de tare încât îţi dădea fiori zgomotul de dinţi trosnind şi carne plesnită. Trist...
Şi-apoi când în sfârşit am ajuns în faţa blocului îi dădui 2 capace unui ţigănuş care-o-njură pe-a mea soră. Acuma serios chiar trebuie să mă cobor la brutalitatea unui rechin în oceanul ăsta de căcat? Nu putem fi fiinţe inteligente ca delfinii? De ce pula mea toţi aproape-masculii stau în turmă şi cârtesc de fiecare dată când cineva superior din punct de vedere intelectual lor le trece prin faţă, şi de ce toate fufele sunt proaste ca noaptea şi lasă dâre de machiaj topit de la soare pe şosea? În schimb eu - 3 luni de şcoală de corecţie într-a 8a pentru o chestie pe care nici n-am făcut-o, plus o pată urâtă pe CV. Uneori îmi vine să-i fac să slăbească pe fiecare câte 21 de grame, ca să le arăt că şi eu pot să fiu rău...