S-a trezit îndată ce a simţit ploaia pe piele, deschizând pleoapele grele, cu un gust ciudat de vomă şi Jack în gură, pe o stradă lăturalnică a Micului Paris şi e trist că nu ştia ce făcea acolo sau ce făcuse toată seara trecută. I se păreau stridente sunetele maşinilor, autobuzelor care goneau pe străzile alăturate. Defapt, mergeau chiar normal, dar clipa mereu se resimte diferit faţă de cum am vrea, ca percepţie temporală. Când să se ridice, splina îl omora, şi mai observă o baltă de sânge, cea în care dormise toată noaptea. Dar nu avea nicio rană deschisă... în afară de cea din suflet, cauzată de femeia ce-l rănise. Confuz!
Şi sirenele strigau crima...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sincera sa fiu cand am citit titlul postului mi-am amintit de ultima data cand am baut Jack Daniels :">
RăspundețiȘtergerehehe cam asta e si ideea :d tommorrow vine continuarea
RăspundețiȘtergereda, si eu la fel :|
RăspundețiȘtergere